Oaspete de seamă la Piteşti

Vineri, la Universitatea din Piteşti a fost prezent Ion Cepleanu,  nimeni altul decât un cunoscut cadru didactic din Franţa, un  renumit geograf, biolog şi naturalist.

Acesta a venit să prezinte studenţilor , cadrelor didactice şi tuturor invitaţilor o temă de actualitate ”Tranziţia globală şi România:ce viitor pentru copiii şi nepoţii noştri?”

In stilul său caracteristic a explicat întrebările esenţiale despre omenire
:-de unde vin oamenii ?     
-cine şi ce suntem ca oameni ?

-Incotro mergem?

-ce viitor le pregătim copiilor şi nepoţilor noştri?

A fost membru al echipei Jack Yyes Cousteau

 Dacă în copilărie mărturiseşte că i-a lipsit iubirea părintească, în momentul întânlirii cu Jack Yves Cousteau lucrurile se pare că au luat o altă întorsătură.Câştigase lozul cel mare,reuşeşte să intre în echipa celebrului cercetător, explorator, şi comandant al navei Calypso. „Am ajuns în Franța la vârsta de 13 ani printr-o mare baftă, ca și cum ai câștiga marele loz la loto. Auzisem de Jack Yves Cousteau înainte și am încercat să mă întâlnesc cu el. Iau cartea de telefon și caut numărul lui. Spre surprinderea mea era trecut acolo. Îi dau un telefon și culmea dau direct de el. Am avut mult noroc la viața mea. Îi povestesc ce și cum. Mă întâlnesc cu el și îmi spune să revin mai târziu după ce fac anumite studii.

Cousteau era un om foarte ciudat, dur și destul de sucit

 Am lucrat pentru echipa lui Cousteau, ca geograf și documentarist din `85 și până în `92. Nu am fost decât rareori pe bordul navei Calypso și nu în expediții îndepărtate. Așa l-am cunoscut pe Cousteau. Pot spune că era un patron foarte dur, destul de sucit, care putea fi cu salariații câteodată foarte nedrept. Mulți erau dați afară doar că spuneau o vorbă care nu trebuia. Când te suna Cousteau nu trebuia niciodată să întrebi unde pleci, pentru cât timp și cu cât vei fi plătit, fiindcă totul se termina pe loc și îți spunea să nu mai vii. După ce se termina călătoria care  putea dura între 3 luni și 2 ani de zile, doar atunci aflai dacă el a fost mulțumit de tine. Îmi aduc aminte că după 2 ani de muncă am primit o pungă neagră, care când am deschis-o era plină de dolari. În ea erau 20 de mii de dolari, iar pe vremea aia era o sumă foarte mare. Cousteau era un om foarte ciudat. El iubea planeta așa cum un boier mare își iubește conacul și grădina și nu-i place să vină pleava omenirii să-i arunce lui acolo gunoaie”.

Dezbaterea  se pare că  a fost pe placul participanţilor, nu au lipsit întrebările atât în momentul desfaşurării conferinţei, cât şi la sfârşitul acesteia.